În România, zone favorabile pentru cultura curmalului chinezesc sunt partea de sud a ţării, Banatul şi Câmpia de Vest. Valorifică foarte bine solurile sărace, uşoare, terenurile sărăturate şi zonele cu secetă pronunţată şi temperaturi excesive în timpul verii, care nu sunt pretabile culturii altor arbuști
fructiferi.Ca aspect, Jujubul este un arbust ce poate atinge înălțimi între 5 și 12 m, iar ramurile sunt acoperite de spini, la fel ca la multe alte plante aparținând fam. Rhamnaceae. Frunzele sunt de un verde strălucitor, oval-lanceolate, lungi de cca 2–7 cm și late de 1–3 cm, foarte fin dințate pe margini. Florile sunt mici, de cca 5 mm în diametru, cu 5 petale, galben verzui.
Fructul este o drupă ovală, de 1,5 – 3 cm, comestibilă. Fructul necopt este de culoare verde, cu coaja netedă și cu o aromă asemănătoare mărului. La maturitate, își schimbă culoarea în purpuriu-închis și, treptat, se stafidesc și se zbârcesc, având un aspect asemănător curmalelor deshidratate (de unde și denumirea populară de curmal chinezesc).
Ele rămân pe ramuri după căderea frunzelor și se culeg toamna. Conțin un singur sâmbure, similar celui de măslină. Jujubul este un arbust deosebit de rezistent, tolerând atât seceta cât și gerul (-15 C), adaptabil pe multe tipuri de soluri.
